Radu Constantin
Descriere
În luna septembrie 1952 s-a numărat printre instructorii şcolii de alpinism de vară de la Peştera Ialomiţei.
* * *
În 1951, după vreo şaptezeci de metri de escaladă din Fisura Albastră, echipa formată din Aurel Irimia şi Emilian Cristea a părăsit-o, intrînd într-o variantă, în dreapta. Anul următor, cei doi căţărători au ajuns la optzeci metri sub creastă, de unde nu au mai putut avansa, încercările ulterioare, cu şederi de trei patru zile în traseu, nu le-au adus nici un avans. Şeful clubului din care făceau parte i-a chemat şi le-a pus în vedere să facă această escaladă, altfel le va tăia orice subvenţie. Faţă de acest „ultimatum", alpiniştii Irimia şi Cristea au urcat din nou pe drumul de acum cunoscut şi au stat cinci zile în perete. În punctul de unde nu au mai putut avansa. Nu se inventase pînă atunci sistemul de sfredelire a stîncii şi nici pitoanele de expansiune. Epuizaţi după această şedere prelungită, au cerut celui de al treilea membru din echipă Radu Constantin, ce se afla în circurile Văii Albe, sa vină în creastă cu frînghii pentru a-i scoate din acel loc. Acesta s-a executat. A luat cu el două corzi de cîte optzeci metri fiecare, a trecut pe la refugiul Coştila în speranţa că va mai găsi acolo pe cineva să-l ajute. Negăsind pe nimeni, a pornit singur cu povara pe Valea Coştilei, către creastă. Cînd a ajuns acolo se înnoptase astfel că nu mai putea dirija corzile către locul unde se aflau colegii lui. În discuţiile purtate, au hotărît să amîne operaţiunea pentru a doua zi. Constantin Radu a depozitat tot materialul în creasta Văii Albe şi s-a dus la cabana Caraiman unde a dormit. Dimineaţa a plecat pe întuneric de la cabană şi a sosit în creastă o dată cu zorile. De acolo, din creastă, după ce a legat la capătul celor două corzi o ţeava, le-a lăsat în jos. În timpul parcurgerii celor optzeci de metri cu tracţiune de sus, cei doi au mai bătut cîteva pitoane în fisurile apărute în cale.
* * *
Anul 1967 a adus schimbări în organizarea alpinismului românesc. O dată cu transformarea Uniunii de Cultură Fizică şi Sport în Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, s-a înfiinţat şi Federaţia Română de Turism-Alpinism, în locul Comisiei Centrale de Alpinism. (...) În cadrul Comisiei tehnice centrale de alpinism Radu Constantin s-a ocupat de afilieri-legitimări-transferări.
* * *
În 1951, după vreo şaptezeci de metri de escaladă din Fisura Albastră, echipa formată din Aurel Irimia şi Emilian Cristea a părăsit-o, intrînd într-o variantă, în dreapta. Anul următor, cei doi căţărători au ajuns la optzeci metri sub creastă, de unde nu au mai putut avansa, încercările ulterioare, cu şederi de trei patru zile în traseu, nu le-au adus nici un avans. Şeful clubului din care făceau parte i-a chemat şi le-a pus în vedere să facă această escaladă, altfel le va tăia orice subvenţie. Faţă de acest „ultimatum", alpiniştii Irimia şi Cristea au urcat din nou pe drumul de acum cunoscut şi au stat cinci zile în perete. În punctul de unde nu au mai putut avansa. Nu se inventase pînă atunci sistemul de sfredelire a stîncii şi nici pitoanele de expansiune. Epuizaţi după această şedere prelungită, au cerut celui de al treilea membru din echipă Radu Constantin, ce se afla în circurile Văii Albe, sa vină în creastă cu frînghii pentru a-i scoate din acel loc. Acesta s-a executat. A luat cu el două corzi de cîte optzeci metri fiecare, a trecut pe la refugiul Coştila în speranţa că va mai găsi acolo pe cineva să-l ajute. Negăsind pe nimeni, a pornit singur cu povara pe Valea Coştilei, către creastă. Cînd a ajuns acolo se înnoptase astfel că nu mai putea dirija corzile către locul unde se aflau colegii lui. În discuţiile purtate, au hotărît să amîne operaţiunea pentru a doua zi. Constantin Radu a depozitat tot materialul în creasta Văii Albe şi s-a dus la cabana Caraiman unde a dormit. Dimineaţa a plecat pe întuneric de la cabană şi a sosit în creastă o dată cu zorile. De acolo, din creastă, după ce a legat la capătul celor două corzi o ţeava, le-a lăsat în jos. În timpul parcurgerii celor optzeci de metri cu tracţiune de sus, cei doi au mai bătut cîteva pitoane în fisurile apărute în cale.
* * *
Anul 1967 a adus schimbări în organizarea alpinismului românesc. O dată cu transformarea Uniunii de Cultură Fizică şi Sport în Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, s-a înfiinţat şi Federaţia Română de Turism-Alpinism, în locul Comisiei Centrale de Alpinism. (...) În cadrul Comisiei tehnice centrale de alpinism Radu Constantin s-a ocupat de afilieri-legitimări-transferări.
Premiere/Trasee deschise
Traseu | Grad | Tip traseu | Locație |
---|---|---|---|
Traseul Cerbului | 4B | Traseu clasic | Bucegi, Coştila, Santinela Văii Verzi |
Creasta Ascutiță (Creasta Colţului Crăpat) | 2B | Traseu clasic | Bucegi, Coştila, Alte trasee din zona nordică a Coştilei |
Soldat Erou Eftimie Croitoru | 5B, 6b+/6c (5c+, A0) | Traseu clasic | Bucegi, Coştila, Peretele Văii Albe, Circul 2 |
Fisura Albastră varianta Cristea | 6A, 6a+ (6a/6a+, A0) | Traseu clasic | Bucegi, Coştila, Peretele Văii Albe, Circul 1 |
Fisura Santinelei Văii Verzi | 4B | Traseu clasic | Bucegi, Coştila, Santinela Văii Verzi |